Cine va controla strâmtoarea Ormuz?

Traficul maritim global prin Strâmtoarea Hormuz a revenit de când un acord interimar SUA-Iran a relaxat restricțiile din timpul războiului, dar viitorul căii navigabile critice rămâne înfundat în dispute. Strâmtoarea, un punct de blocare care leagă Golful Persic de Golful Oman și Marea Arabiei, este cea mai vitală rută de tranzit petrolier din lume, manipulând aproximativ o cincime din țițeiul transportat pe mare la nivel mondial. Traficul a crescut la 71 de nave în perioada 19-21 iunie, 2026, cu un vârf de 35 de traversări pe o singură zi pe 20 iunie, potrivit datelor Kpler. Aceasta este o creștere bruscă față de blocada aproape totală din timpul conflictului de la sfârșitul lunii februarie, dar încă cu mult sub norma antebelică de 100-130 de tranzite zilnice.

Cadrul interimar, stabilit în cadrul unei ferestre de negocieri de 60 de zile, acordă Iranului control administrativ temporar, în timp ce discuțiile mai ample cu Oman și șase state din Golf continuă pentru a defini guvernanța pe termen lung. Iranul s-a angajat să nu perceapă taxe de trecere timp de 60 de zile și susține că va gestiona strâmtoarea în conformitate cu dreptul maritim internațional. Cu toate acestea, apele rămân periculoase: calea de transport centrală este încă minată și închisă, forțând navele să utilizeze rute alternative nordice și sudice – una prin apele iraniene, cealaltă prin apele Omane. Multe nave sunt extrem de precaute, fie aderând la calea desemnată a Iranului, fie oprind transponderele AIS pentru a-și ascunde mișcările.

Tensiunile au izbucnit din nou în weekend, când Iranul a afirmat că a reînchis strâmtoarea ca răspuns la atacurile israeliene asupra Libanului, o afirmație contestată rapid de președintele american Donald Trump a avertizat că Washingtonul și-ar putea impune propriile taxe dacă nu se ajunge la un acord final, considerând acuzațiile drept compensație pentru garanțiile de securitate ale SUA în regiune. Administrația nu a detaliat cum ar fi structurate sau aplicate astfel de taxe.

Experții juridici și din industrie avertizează că orice regim de taxare – indiferent dacă este impus de Iran sau de SUA – ar contraveni Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), care garantează libertatea navigației prin strâmtorile internaționale. Tratatul, în vigoare de la 1994, interzice taxele sau restricțiile privind trecerea pașnică. Analiștii de transport maritim exprimă alarma cu privire la cât de multă autoritate se concentrează acordul interimar în mâinile Iranului. “Aproape toată puterea intră în Iran pentru a determina aranjamentele viitoare în viitor. Acesta este ceea ce avem cu adevărat nevoie de claritate”, a declarat Philip Belcher, director maritim al Intertanko, un grup comercial care reprezintă proprietarii independenți de tancuri.

Chiar și cu relaxarea parțială, analiștii avertizează că restabilirea fluxurilor comerciale complete – inclusiv petrol, gaze naturale lichefiate, îngrășăminte și alte mărfuri – ar putea dura luni de zile. Statutul strâmtorii rămâne fragil, depinde dacă negociatorii pot rezolva dezacordurile profunde cu privire la guvernare, taxe și termene de deminare. Până atunci, incertitudinea planează asupra unei căi navigabile care stă la baza sistemului energetic global și a stabilității comerțului internațional.