Un sfert dintre supertancurile mari blocate de război au reușit să iasă din Golful Persic

La aproape trei luni de la izbucnirea conflictului dintre Iran și coaliția SUA-Israel, care a dus la închiderea Strâmtorii Hormuz, aproximativ un sfert dintre supertancurile mari — cele capabile să transporte 700.000 de barili sau mai mult — au reușit să iasă din Golful Persic. Conform datelor compilate de Bloomberg, 29 din cele 109 nave mari, care erau blocate în zonă la data de 28 februarie, când conflictul a început, au reușit să traverseze strâmtoarea, deși în ritm lent și discret. Aceste nave au reușit să transporte aproximativ 520.000 de barili de țiței și produse petroliere pe zi, o cantitate modestă comparativ cu volumul total blocat în Golf, dar care a fost rapid absorbit de o piață globală cu stocuri în scădere accelerată. Multe dintre nave au folosit manevre neconvenționale pentru a traversa zona, inclusiv deplasări pe timp de noapte și oprirea sistemelor de identificare automată (AIS) pentru a evita atacurile cu rachete lansate de pe coastă. Unele guverne au fost nevoite chiar să intermedieze pentru a obține dreptul de trecere. Iranul a exclus din calcul propriile nave, care au avut acces liber prin Hormuz până la jumătatea lunii aprilie, majoritatea acestora nefolosind niciodată sistemul AIS în Golf, ceea ce a complicat și mai mult urmărirea fluxurilor de petrol iranian.

Deși traficul actual este mic, el reprezintă o ușurare pentru piața globală, care se confruntă cu o scădere record a stocurilor. Totodată, aceste ieșiri eliberează o parte din flota globală, care ar putea reveni în Golf odată ce se va ajunge la un acord de pace. Majoritatea navelor care au reușit să iasă au făcut-o prin oprirea sistemelor de poziționare, o practică care a început chiar de la declanșarea războiului. Interferențele cu aceste semnale au făcut ca numărul real al navelor care au reușit să iasă să fie probabil subraportat. Dintre navele care mai sunt blocate, aproape 20% nu au transmis semnale despre poziția lor în această lună. Strâmtoarea Hormuz a fost declarată închisă de Teheran imediat după atacurile comune SUA-Israel de la sfârșitul lunii februarie.

Deși inițial Iranul a putut continua exporturile de petrol, Washingtonul a retaliat printr-un blocaj asupra transporturilor iraniene la jumătatea lunii aprilie. Traversările actuale reprezintă doar o mică parte din traficul obișnuit prin Hormuz, care asigura aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol. Iranul a încercat să impună taxe de până la 2 milioane de dolari pentru o singură traversare pe lângă coasta sa, între insulele Larak și Qeshm, însă nu este clar în ce măsură armatorii au acceptat să plătească. Alte țări din Golf, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, au considerat cerințele iraniene drept inacceptabile și au optat pentru rute alternative spre sud, în apropierea Omanului. Unele nave au încercat să traverseze strâmtoarea, dar au abandonat în cele din urmă. Cele mai urmărite nave sunt supertancurile de tip Very Large Crude Carrier (VLCC), care pot transporta 2 milioane de barili, urmate de Suezmax (aproximativ 1 milion de barili) și Aframax (puțin sub această valoare).

Viitorul traficului prin Hormuz depinde acum de evoluția negocierilor diplomatice. Statele Unite și Iranul au ajuns la un acord preliminar pentru prelungirea încetării focului cu 60 de zile și discutarea viitorului program nuclear iranian, o veste care a ridicat speranțe pentru o rezolvare a conflictului care a afectat deja mii de vieți și a destabilizat economia globală.