Acest robot drăguț ar putea fi viitorul curățării scurgerilor de petrol

Deversările de petrol devastează ecosistemele marine, iar metodele tradiționale de curățare agravează adesea daunele. Acum, inginerii de la Universitatea RMIT din Melbourne au construit un robot acvatic de dimensiunea unei halbe care ar putea face deversările mai ușor de gestionat – în același timp, salvează uleiul pentru reutilizare.

Faceți cunoștință cu „Delfinul electronic”, un minibot conceput pentru a îndepărta uleiul din apa contaminată cu o eficiență surprinzătoare și un impact minim asupra mediului. Arma secretă a robotului este un filtru acoperit cu vârfuri microscopice, asemănătoare aricilor de mare, care resping apa, dar absorb uleiul.

O mică pompă din interiorul carcasei atrage țițeiul capturat într-un rezervor intern, lăsând apa din jur neatinsă. În testele de laborator, dispozitivul a atins o rată de îndepărtare a uleiului de 97 la sută, depășind mulți dispersanți chimici, arsuri controlate și chiar skimmer-uri. Spre deosebire de tratamentele chimice – care pot introduce PFA-uri în apă – sau de ardere, care eliberează vapori toxici, minibot-ul oferă o cale mai curată către izolare.

Alternativele actuale de curățare includ brațe plutitoare pentru a îngrădi slick, skimmer-uri mecanice desfășurate de bărci mari și covorașe absorbante din păr uman, dar niciuna dintre acestea nu recuperează uleiul pentru reutilizare. Electronic Dolphin, în schimb, colectează brutul intact, transformând o datorie într-o resursă.

Durata de viață a bateriei de 15 minute a prototipului și dimensiunea mică înseamnă că implementarea în lumea reală ar necesita roi coordonat care lucrează în schimburi – o provocare logistică pe care cercetătorii o abordează deja prin extinderea filtrului și extinderea timpului de funcționare. Deși conceptul este încă în faze incipiente, echipa își imaginează un viitor în care flotele acestor roboți ar putea aborda scurgerile de orice amploare, de la scurgerile de rafinărie de coastă până la dezastre maritime majore.

Tehnologia s-ar putea dovedi deosebit de valoroasă în zonele de criză, cum ar fi strâmtoarea Hormuz, unde spargerile repetate ale tancurilor și daunele din timpul războiului au lăsat ecosisteme fragile precum insula Shidvar din Iran – o zonă umedă Ramsar protejată la nivel internațional – acoperite de țiței. Imaginile din satelit au arătat pete care se întind pe kilometri, dar eforturile de curățare întârzie adesea luni de zile, lăsând animalele sălbatice să sufere consecințele.