Redeschiderea Ormuz inundă rapid piețele petroliere cu aprovizionare, conducând prețurile sub 75 de dolari

Piețele globale ale petrolului se zguduiesc după redeschiderea strâmtorii Ormuz în urma unui acord dintre SUA și Iran, declanșând un val de țiței care a făcut ca prețurile să scadă sub 75 de dolari pe baril – un nivel nemaivăzut de la începutul războiului Iranului. Creșterea bruscă a ofertei, combinată cu cererea caldă din China, a declanșat o supraoferta bruscă în Europa și Asia, cu note din Orientul Mijlociu tranzacționând cu reduceri mari. Țițeiul din Angola, înghițit de obicei de rafinăriile chineze, se vinde acum la aproape 10 dolari sub nivelul de referință global Datad Brent, cel mai mare decalaj din peste un deceniu. Comercianții raportează că unele rafinării chineze chiar aruncă mărfuri spre vânzare, o inversare puternică față de fluxurile comerciale normale. Redeschiderea strâmtorii Hormuz, un punct critic pentru tranzitul mondial de petrol, a accelerat eliberarea țițeiului prins, doar Iranul transportând 30 de milioane de barili în Asia în zilele înainte ca o licență americană de 60 de zile să permită vânzările internaționale. Între timp, Emiratele Arabe Unite au intensificat agresiv exporturile, vânzând aproximativ 60 de milioane de barili în licitațiile recente, în timp ce supertancurile care transportă 12 milioane de barili din Emiratele Arabe Unite și Oman sunt în drum spre Europa. Trecerea pieței de la deficit la exces a fost uluitoare: Dated Brent, cel mai important punct de referință fizic al petrolului din lume, a depășit 140 de dolari la începutul lunii aprilie, pe fondul cumpărăturilor de panică, dar de atunci și-a redus valoarea la jumătate. Daan Struyven, de la Goldman Sachs, a remarcat că redeschiderea rapidă funcționează „prea bine”, creând o structură de contango urs în care butoaiele de astăzi se tranzacționează cu o reducere față de cele livrate mâine din cauza cererii slabe din Asia. În ciuda ofertei excesive imediate, piața rămâne vulnerabilă la șocuri. Stocurile de țiței din SUA, inclusiv rezervele strategice, sunt la cel mai scăzut nivel de la 1984, în timp ce stocurile lui Cushing sunt aproape de minimele operaționale. Acest lucru a determinat creșterea prețurilor în SUA față de restul lumii, reducând cererea de export. Agenția Internațională pentru Energie (IEA) prognozează în continuare un surplus semnificativ în 2027, dar excesul actual a venit cu prețul stocurilor epuizate, care vor avea nevoie de reînnoire, putând absorbi o anumită aprovizionare în exces. Redeschiderea orașului Ormuz a perturbat, de asemenea, rutele comerciale tradiționale, milioane de barili îndreptându-se acum spre Europa și nu spre Asia. Rafinăria Dangote din Nigeria, de exemplu, a achiziționat pentru prima dată țiței din Emiratele Arabe Unite, evidențiind modul în care excesul forțează o nouă dinamică a pieței. În timp ce piața fizică slăbește, tranzacționarea cu instrumente derivate rămâne dominată de casele de tranzacționare și companiile petroliere fizice, semnalând o volatilitate continuă. Schimbarea rapidă subliniază cât de repede rezoluțiile geopolitice pot schimba fundamentele pieței, lăsând comercianții să se adapteze la un peisaj în care abundența, nu penuria, dictează prețurile.